Morphology & Lexicon
( hover to peek ✧ click to lock )
καί. From καί. Conjunction. [c––––]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n51951.
καὶ. From καί. Conjunction. [c––––]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n51951.
καὶ. From καὶ. Adverb. [d––––]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n51951.
καί. From καί. Conjunction. [c––––]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n51951.
εἶπεν. From εἶπον. Verb. Aorist, indicative, active, 3rd person, singular. [v3saia–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n31161.
αὐτῇ. From αὐτός. Noun. Feminine, dative, singular. [n-s–-fd-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n17907.
αὐτῇ. From αὐτός. Pronoun. Feminine, dative, singular. [p-s–-fd-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n17907.
Διά. From Ζεύς. Noun. Masculine, accusative, singular. [n-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n46195.
Διά. From διά. Preposition. [r––––]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n24517.
τοῦτον. From οὗτος. Noun. Masculine, accusative, singular. [n-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n76062.
τόν. From ὁ. Article. Masculine, accusative, singular. [l-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τόν. From ὁ. Pronoun. Masculine, accusative, singular. [p-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τὸν. From ὁ. Pronoun. Masculine, accusative, singular. [p-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τὸν. From ὁ. Article. Masculine, accusative, singular. [l-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
λόγον. From λόγος. Noun. Masculine, accusative, singular. [n-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n63772.
ὕπαγε. From ὑπάγω. Verb. Present, imperative, active, 2nd person, singular. [v2spma–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n106796.
ὕπαγε. From ὑπάγω. Verb. Imperfect, indicative, active, 3rd person, singular. [v3siia–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n106796.
ἐξελήλυθεν. From ἐξέρχομαι. Verb. Perfect, indicative, active, 3rd person, singular. [v3sria–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n37200.
ἐξελήλυθεν. From ἐξέρχομαι. Verb. Pluperfect, indicative, active, 3rd person, plural. [v3plia–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n37200.
ἐκ. From ἐκ. Preposition. [r––––]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n31575.
τῆς. From ὁ. Article. Feminine, genitive, singular. [l-s–-fg-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τῆς. From ὁ. Pronoun. Feminine, genitive, singular. [p-s–-fg-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
θυγατρός. From θυγάτηρ. Noun. Feminine, genitive, singular. [n-s–-fg-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n49266.
θυγατρός. From θυγάτηρ. Noun. Feminine, genitive, singular. [n-s–-fg-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n49266.
σου. From σύ. Pronoun. genitive, singular. [p-s––g-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n97456.
τό. From ὁ. Article. Neuter, nominative, singular. [l-s–-nn-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τό. From ὁ. Article. Neuter, vocative, singular. [l-s–-nv-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τό. From ὁ. Article. Neuter, accusative, singular. [l-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τό. From ὁ. Pronoun. Neuter, nominative, singular. [p-s–-nn-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τὸ. From ὁ. Pronoun. Neuter, accusative, singular. [p-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τὸ. From ὁ. Article. Neuter, accusative, singular. [l-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τό. From ὁ. Pronoun. Neuter, accusative, singular. [p-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
τὸ. From ὁ. Article. Neuter, nominative, singular. [l-s–-nn-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n71882.
δαιμόνιον. From δαιμόνιον. Noun. Neuter, nominative, singular. [n-s–-nn-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23230.
δαιμόνιον. From δαιμόνιον. Noun. Neuter, vocative, singular. [n-s–-nv-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23230.
δαιμόνιον. From δαιμόνιον. Noun. Neuter, accusative, singular. [n-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23230.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Adjective. Masculine, accusative, singular. [a-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Adjective. Neuter, nominative, singular. [a-s–-nn-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Adjective. Neuter, vocative, singular. [a-s–-nv-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Adjective. Neuter, accusative, singular. [a-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Noun. Masculine, accusative, singular. [n-s–-ma-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Noun. Feminine, accusative, singular. [n-s–-fa-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Noun. Neuter, nominative, singular. [n-s–-nn-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Noun. Neuter, vocative, singular. [n-s–-nv-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμόνιος. Noun. Neuter, accusative, singular. [n-s–-na-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23232.
δαιμόνιον. From δαιμονάω. Verb. Imperfect, indicative, active, 3rd person, plural. [v3piia–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23222.
δαιμόνιον. From δαιμονάω. Verb. Imperfect, indicative, active, 1st person, singular. [v1siia–-]. See urn:cite2:hmt:lsj.chicago_md:n23222.